Veghează-n colţ a candelei lumină,
Învăluind icoana-n raze pale:
Iisus, copil, la sânul Maicii sale;
Păstori se miră, magi i se închină.
Un zâmbet liniştit, blând, fără vină,
Şi totuşi nu ştiu ce ascunsă jale,
Ce presimţiri de chinuri ideale
Umbresc în taină faţa lui divină.
Ştiai de-atunci, Iisuse, tu c-odată,
Iubind prea mult pe oameni, drept răsplată,
Vei îndura batjocura şi-amarul,
Şi-ncununat cu spini, urcând Calvarul,
Pe umăr crucea singur ţi-o vei duce
Şi vei muri, strigând la cer, pe cruce…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu