Crăciunul în tabără de George Coşbuc

(Pe câmpia Smârdanului  1877) 

Şi-acei ce de-a pururi au glume,

Azi tremură muţi şi-ngheţaţi

În jalea cea fără de nume;

Pustii ei se simt, şi-aruncaţi

Departe la margini de lume.

Iar cortu-ngropat e-n zăpadă;

Nu-i uşă, nu-i cale, nu-i loc.

În haine a-n zi de paradă,

Ţin pânea-ngheţată la foc,

Stând unul într-altul grămadă.

E freamăt în zare; e tunul,

Ori cântec de clopot din sat?

Crăciunul e astăzi, Crăciunul.

Flăcăii ţin capul plecat,

Şi plânge-necat câte unul …

Ard vesele flăcări pe vatră;

Şi-ai casei, la masă, gătiţi.

Vin oaspeţi, şi cânele latră;

Le ies înainte grăbiţi

Ai casei pe pragul de piatră.

Iar pânea pe masă, vecină,

Pe netede-întinsul ştergar,

Cu vinul din oala cea plină;

Şi însuşi bunicul, cel rar

La vorbe, azi râde şi-nchină.

  

Cu cârpa la spate legată

Nevasta se-nvârte, având

Spre toţi câte-o vorbă-mbunată,

Şi locuri pe laviţi făcând,

E suflet şi inimă toată.

Din leagăn îi bâlbâie-odorul,

Se luptă din mâini şi e-n zor

Să-şi ducă la gură piciorul.

Afară e soare sub nor,

Dar haină de aur e norul.

Şi-i hohot de râset în stradă,

Şi însuşi bunicul acum

Se-ndoaie spre geamuri să vadă

Amestecul vesel din drum

Şi lupta cu plumbi de zăpadă:

O ceată mai mare de fete

Au prins pe flăcăi, mai puţini.

Şi-aprinsă e lupta-ntre cete,

Şi toţi de zăpadă sunt plini

Şi-n gură, şi-n sânuri, şi-n plete …

Şi-aici, în pierduta câmpie,

Sunt ninse cărările-acum,

 Se zbuciumă vântu-n mânie,

Iar corbii-n pribeagul lor drum

Dau roate prin zarea pustie …